Interviu cu și despre Indie Folker


Interviu cu și despre Indie Folker

După ce-am răsfoit un pic aparițiile Indie Folker, am văzut o comparație pe care merită să o știți înainte să veniți: “Drawing comparison to such imaginary singers and performers such as: Tom Waits on high heels, a more scrupulous and much younger Bob Dylan, a low-tuned Elliot Smith with an aching throat, a less-british Damien Rice – but longing to be more like David Gray on a regular day”. A creat (și cântat) pentru pub-urile din Londra, a colaborat la ”Fisura” de Flavius Lucăcel, regia Victor Olăhuț și pentru piesa de teatru Păcală. A urmat apoi Brandy Productions L.A. pentru coloana sonoră a filmului Lie With Me și s-a plimbat și prin țară la câteva festivaluri.
Se oprește și-n Brașov, la HOF, desigur. Înainte de a ne (în)cânta, ne-am gândit să îl întrebăm câte una alta.

Înainte de a continua, recomandăm să dați play la asta. :)

Cu ce piesă pe fundal să citim interviul ca să intrăm în mood-ul indie folker? (sau ce piesă asculţi tu în timp ce ne scrii)
Mumford & Sons – “Ditmas”.  Ascult foarte mult Mumford &Sons în ultima perioadă pentru că mă pregătesc să-i văd în concert în luna mai în Austria. Mi-au plăcut de mult timp şi sunt foarte curios să văd ce înseamnă această formaţie de indie folk în concert.

Cum ai ajuns de la Jokerman (vechea trupă în carea-i cântat) la Indie Folker?
Jokerman a început cu un setlist foarte aproape de ce fac acum cu Indie Folker. Am descoperit acest “stil” de muzică pe vremea când Mumford & Sons erau doar un “up and coming band” din grupul Communion şi Bon Iver era încă ascultat doar de cei care căutau în mod anume acest gen de muzică. Nu se vorbea de indie folk pe la noi, nici măcar de indie în general. Încă se vorbea de formaţii alternative de rock. Din greşeală am dat de această subcategorie a folkului modern şi descoperind că nimeni în zona nu cânta aşa ceva – în partea aceasta a Europei, vreau să zic – am făcut tot posibilul ca lumea să ştie că eu sunt primul. Nu ştiu în ce măsură am reuşit să fac acest lucru aici la noi, dar m-a ajutat foarte mult în promovarea mea din Marea Britanie.
La început Jokerman era doar un concept semi-acustic, cu o chitară electrică, una acustică şi un bas. Era foarte intim. Cum am început să cântăm în tot mai multe locaţii şi pe scene mari, am început să deviem spre un setlist mai dinamic şi am dat-o într-un funk-rock, foarte diferit de ce aveam eu în plan la început. Mi-a plăcut acea perioadă şi nu-mi pare rău că am deviat, dar când formaţia s-a desfiinţat am vrut să reîncep cu folkul alternativ şi unele piese de pe primul album Indie Folker, “Monsters In Rome”, chiar conţin melodii scrise în acea perioadă.

Ce concursuri ai finanţat în Marea Britanie? Ştim că ai oferit ca premiu şi albumul Monsters in Rome: care a fost feedback-ul?
Am încercat tot felul de promoţii, am încercat multe lucruri. Scopul era să îmi promovez proiectul şi albumul de debut de la bun început în faţa publicului din Marea Britanie. Am ştiut că în România va fi greu să promovez o muzică de acest gen şi mi-am făcut planuri de la bun început să am discul pe itunes şi să încep promovarea cu un turneu în Anglia. Unele lucruri au funcţionat, altele nu, dar concertele au fost extraordinare.

De curând ai fost la Balcony TV – un proiect care-nconjoară lumea pe acoperişuri şi are (zeci de) mii de fani. Cum a fost? Cum e cântatul pe acoperiş? 😀
Nişte prieteni din Cluj au început proiectul BalconyTV şi am fost încântat că s-au gândit şi la mine, mai ales că am fost foarte mare fan al proiectului, nu m-aş fi gândit că va ajunge aşa de repede şi la noi.

Trecând de la muzica pe care o faci, să povestim un pic şi despre proiectele în care nu eşti pe scenă în faţa publicului, ci mai degrabă intensifici personalitatea unui proiect. Se zvonește că îți faci apariția în tot mai multe arii artsy. :) 

Am citit ceva de benzi desenate cu tine ca protagonist. Ne poţi spune mai multe despre acest proiect? Este vreo legătură între muzica pe care o faci şi povestea din spatele benzilor desenate?
Cred că aceste mici glume reprezintă muzicianul indie în general. Cu toţii avem aceleaşi probleme când suntem pe scenă sau în studio – cu toţii ne lovim de aceleaşi obstacole din când în când şi mi s-a părut amuzant să încercăm să ridiculizăm un pic viaţă unui muzician “indie”.

De la benzi desenate la filme şi teatru nu e decât un pas. Spune-ne cum e industria muzicală (sau mai bine zis, producţia muzicală) pentru filme şi piese de teatru comparative cu muzica de scenă? Spune-ne un pic despre experienţele tale în această zona şi, desigur, dacă mai e ceva proiect în plan pe viitor.

La început nu aveam ambiţii de acest gen dar după ce prietenul meu, Victor Olahut, mi-a propus să scriu nişte melodii pentru un musical pe care îl regizează, am devenit curios. Este vorba de spectacolul “Fisură” şi a fost ceva foarte nou pentru mine. E interesant să scrii melodii pentru alţii – şi pentru un scop anume. Am învăţat foarte multe lucrând la “Fisură”.
Nu cu mult după ce am lansat şi un album cu unele dintre melodiile din musical am fost contactat de Brandi Productions LA să colaborăm la coloana sonoră a filmului “Lie With Me”. Am lansat şi eu un album cu melodiile pe care le-au inclus în film, cu titlul “Silver Screen”.

Last, but not least, Tom Waits (când nu era pe tocuri) spunea că înregistrările memorabile s-au întâmplat la 3 dimineaţa. Tu ai vreo astfel de “păţanie”?
Da. Cred că înţeleg la ce se referă. Şi eu sunt tentat să lucrez noaptea, nimic nu te poate deranja şi e un proces în care nu prea îţi permiţi să fii deranjat. Totul durează foarte mult, trebuie regândite şi refăcute fraze de foarte multe ori până iese ceva decent. Dacă mă gândesc bine, cred că majoritatea înregistrărilor mele s-au făcut tot noaptea.

Mulțumim foarte mult pentru interviu! Ne vedem în Brașov pe 2 aprilie-n HOF și de cât mai multe ori prin lume, zic! :)

 

+ There are no comments

Add yours